Alin Carpen

N. 1970, Mizil
Alin Carpen
Alin Florin Carpen este un sculptor, care în 2000 a absolvit cursurile Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București iar în 2015 a absolvit cursurile de master pe secția sculptură ale Universității Naționale de Arte București.
Alin Carpen consideră că trăirile fiecăruia sunt unice prin pespectiva individuală despre viață. Existența ne învață că viitorul este imprevizibil. El crede că fiecare om ce trăiești lasă o urmă umilă, iar peste timp, cineva poate (re)descoperi în aceste urme modeste profunizmea, relevația timpului și a existenției noastre în timp.
Artistul consideră că atât omul de artă, cât și cel de litere, au un mod de exprimare foarte liber și foarte sincer. Iar fiecare a încercat prin mijloacele sale estetice să arate lumii o viziune personală asupra vieții.
descarca CVPrin lucrările sale, Carpen, dorește să propună o legătură între viziunea filosofico-literară a lui Cioran și cea plastică a lui Boltanski. Cele două figuri au avut o contribuție importantă la formarea sa ca artist vizual. Amândoi au fost atrași de tema morții, văzându-o ca pe un moment de reflecție asupra vieții în ansamblul ei. Opera lui Boltanski s-a remarcat prin tematica axată cu predilecţie pe dispariţia şi fragilitatea memoriei, fie ea personală sau colectivă. Artistul mărturiseşte: „O mare parte din munca mea este faptul că fiecare persoană este unică şi importantă şi că fiecare va dispărea,” menţionând că majoritatea persoanelor sunt uitate după a doua generaţie. El încearcă să explice că orice om se dizolvă în imensitatea timpului. La fel şi Cioran caută să reflecteze asupra existenţei umane: „Viaţa şi moartea, amândouă, la fel de puţin conţinut. Din nefericire, o aflăm destul de târziu, când asta nu ne mai ajută nici să trăim, nici să murim”.
Ce l-a inspirat să folosească fotografia, a fost un fragment din Caietele lui Cioran. El povestește despre întâlnirea accidentală cu o fată de o frumuseţe aparte, pe care, preţ de o clipă, cât durează intersecţia lor într-un metrou parizian, încearcă să şi-o imagineze în diferite stadii de degradare, dar îşi dă seama că acea imagine vie nu putea fi distrusă în aceeaşi clipă. Artistului i s-a părut ceva extraordinar în gândirea scriitorului, anume ideea că fiecare clipă este unică și plină de mister: de unde toată această forță a clipei?
Memoria şi tranziţia sunt temele majore ale lui Boltanski. „Când vom înceta să existăm? Când nu vom mai fi amintiţi?,” se interoghează acesta retoric. Pe parcursul creaţiei sale el a cercetat corelaţia dintre viaţă şi moarte în contextul artistic internaţional – dispariţia individului şi încercările disperate ale omului pentru a se asigura că nu este uitat în timp. El vorbeşte despre fotografie calificând-o drept „o mică moarte”: în momentul capturii fotografice, care fixează imaginea pentru totdeauna, tinereţea şi identitatea celui fotografiat (interpelat) încep imediat să se desprindă de individul rămas în viaţă şi în timp, care se degradează până la dispariţia finală.