Gentle is the Night, Soul is the Garden

„Operele expuse, grafică colorată de dimensiuni mai mici realizate pe placaj de lemn și pânze mari pictate în culori de ulei, se articulează tematic pe anumite preocupări ale artistei, oferind o privire în universul său personal: grădina, cadrul intim și familiar în care sunt incluse portrete, alcătuiri mic zoologice și peisaje nocturne. Fiecare serie aduce în prim-plan detalii care sugerează stări de meditație și introspecție, iar subiectele pe care Diana Oțet le folosește în practica sa artistică sunt atemporale, aparent neînsemnate întâlniri: noaptea și bunătatea ei, peisaje interioare în cadrul casei, peisaje și detalii din natură, elemente recompuse din lumea necuvântătoarelor. Iar toate acestea, chiar dacă atemporale, se regăsesc în actuala noastră realitate, recognoscibile prin elementele de vestimentație, felul de a fi al părului, aspect fizic al personajelor, cât și prin abordarea formală și cromatică.

Diana Oțet pune în scenă spații poetic-narative, adevărate poeme vizuale, meditează pe tema cotidianului intim și personal, iar reprezentările sale pline de tandrețe transfigurează printr-o pensulație simplă și curată, imediatitatea universului apropiat pe care îl trăiește cu liniște și calm, totul măsurându-se cu o unitate de măsură ce poate fi citită în întinderea îmbrățișării băiețelului ei. [...]

E ceva în spatele imaginilor care merge mai departe de subiectul reprezentat, „ceva mai adânc decât noi înșine” cum spunea Preafericitul Ąugustin. Ca o apă calmă, fără învolburări, pictura Dianei Oțet oglindește întâmplări metafizice, dar și aparent neimportante, întâlniri (în carne și oase) ale femeilor din tradiția creștină, înzestrându-le cu o atemporalitate care se golește de misticism și se îmbracă într-o haină a lumii de azi. Pare că reanalizează scene biblice pe filiera lui Pontorno / Bill Viola (în creația sa video The Greeting inspirată de opera pictorului manierist) pe care le aduce în același atemporal-actual spațiu, ca în a sa pictură Wonder Garden unde Fecioara Maria cu pruncul se întâlnește cu Elisabeta, mama lui Ioan Botezătorul Înaintemergătorul și verișoara Sa, într-o scenă plină de sensuri. În stop cadrul banal al spălării mâinilor într-o chiuvetă nouă, din sticlă, aflăm că este reprezentată curățarea de responsabilități, lașă, a lui Pilat, care nu asumă Greșeala. Un copil, înțelegem că este fiul artistei, fugărește porumbeii Sfântului Duh dar și/sau ai mundanității noastre, într-o scenă paradoxală de Memento mori prin prezența unui craniu, rătăcit în grădina Edenului, sau poate că e liziera pădurii vecine? Picturile nocturn-intimiste sunt mici iconografii în care se regăsesc maternitatea și îngerii Domnului coborâți în gradina din spatele casei sau poate pajiștea mielului bunătății.

Iar pentru încheiere, rămâne întrebarea: sunt grădinile Dianei Oțet configurații sufletești sau scene biblice?”
Curatoare Raluca Ilaria Demetrescu