În cer și pe pământ, curatoriată de Raluca Ilaria Demetrescu, povestește câte ceva despre poziția și poziționarea artistului în fața lumii, a sinelui, a cerului și a pământului.

În cer și pe pământ, în vis, pe ape sau printre rânduri sunt(em) trib, alai, ceată, legiune, independenți, adunare, grup, stup, echipă, gașcă, uapiști, răzvrătiți, consacrați noi, voi, ea, eu. Ei îngerii, demonii, ceilalți, regii goi și oamenii buni, permeabilii și noi sfinții, cei cum-se-cade împart lumea cu noi. Ne aliniem în religii și construim (noi) mitologii. Ne (se poate citi mă, te, se etc) aflăm în zbor, plutim, mergem, râdem, ne înghiontim, stăm, ne certăm, ne împăcăm, iubim, în fine, facem cam tot ce e de la sine înțeles și firesc să facă oamenii. Dar artiștii în toate acestea? Poeții? Dese(m)natorii? Brodeozele?