„Erezi eretici ai lui Lilith şi Saturn, Robert Lőrincz (n. 1995, Sfântu Gheorghe) şi Paul Baraka Marat (n. 1994, Arad) au o genealogie spirituală complexă, neagră şi grea ca plumbul, în care se combină obsesiv-compulsiv angoase, revolte, traume, dorinţe sexuale ori reverii întunecate. Alegând în mod conştient calea mâinii stângi, doar prin profanări, excese ori melancolie, cei doi artişti decid să-şi îndeplinească durerosul proces cathartic nocturn.

Robert Lőrincz are o bună formaţie artistică, stăpânind cu mare artă, ceea ce este tot mai rar pentru tânăra generaţie, tehnica desenului. Maeştrii săi sunt Goya şi El Greco. De la primul a moştenit neliniştile şi atmosfera de sabat, iar de la cel de-al doilea a preluat formele alungite (în unele picturi) şi nobleţea. Dar, la fel de bine, Lőrincz se inspiră şi din bestiarul gotic, din filmele anilor ’40 sau din benzile desenate japoneze. Rezultatul obţinut creează o atmosferă uneori melancolică, alteori coşmarescă. Lőrincz nu este adeptul situaţiilor obişnuite. Pentru a rupe „normele normale”, în unele lucrări care s-ar fi putut încadra în standardele clasice, artistul simte nevoia să apeleze la un „kitsch postmodern”, prin inserarea în naraţiune a unor personaje de tipul Pokémon sau a altor japonezării aduse la stadiul unor veritabile fetişuri artistice.

Paul Baraka Marat a avut ca modele monştrii catedralelor şi goticul trecut prin sensibilitatea dark rock-ului. Şi Baraka foloseşte un kitsch estetizat asumat, gândit în virtutea integrării conţinuturilor sale imaginare în retorica gotică postmodernă, însă în cazul lui acesta capătă o încărcătură profanatoare. Pentru a da un exemplu, în gravura intitulată Judecata de Apoi VI, printre sfinţi sunt introduse personaje din desenele animate difuzate de Cartoon Network. În alt caz, Baraka a reinterpretat (scandalos) scena Sfântului Gheorghe omorând balaurul. În sculptura Bestiarul care îşi judecă Judecătorul este aşezat un monstru călare pe un rinocer, care omoară un alt monstru, din gâtul căruia nu se varsă sânge, ci culorile curcubeului. Se văd aici înrâuririle arhetipale ale lui Lilith, care nu numai că nu se teme de scandal (sau de scandalos), ba chiar îl şi caută cu lumânarea (deşi mai curând este vorba de o căutare cu torţa). Nu sunt străine de creaţia lui Baraka nici anumite tendinţe fetişizante (mai ales reperabile în cazul unor corpuri umane) preluate din practicile BDSM.

O primă alăturare a celor doi artişti a fost realizată în iarna anului 2024, la Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu, într-o expoziţie curatoriată de Alexandru Constantin Chituţă. Ideea a prins teren în imaginarul vizual al galeriilor de artă contemporană bucureştene, Scemtovici & Benowitz Gallery urmând să găzduiască, în perioada 12 martie – 4 aprilie 2026, duo show-ul Întunecata concepţie. Erezii lui Lilith şi Saturn.

Nu credem că avem de-a face, în cazul lui Lőrincz şi Baraka, cu nişte veşnic neîmpăcaţi, care să rămână, asemenea unor excomunicaţi, doar în catacombele vieţii lor interioare. Opera lor trebuie scoasă la lumină şi privită în faţă. Doar aşa monştrii îşi vor pierde din putere. În această ordine de idei, suntem convinşi că mai curând nu Goya a fost cel nemântuit, ci nemântuită a fost epoca în care a trăit acesta. Somnul raţiunii naşte monştri din nou, iar societatea noastră s-a cufundat încă o dată într-un grotesc carnaval al sabatului, în care crima în masă şi războiul se fac în numele unor idealuri pervertite. Însă noi ştim, pentru a cita titlul Capriciului al 19-lea al lui Goya, că Toţi vor cădea!” , Valentin Trifescu, curator