Apropiere si îndepărtare de natură in opera lui Ioan Iacob

Ioan Iacob prezintă publicului lucrări (foarte) recente, individualizate printr-un interes particular pentru natură. Artistul care afirma în urmă cu cinci ani într-un interviu că „abstractul şi figurativul se intersectează şi azi, în surdină, în pictura mea” privește natura într-un exercițiu vizual ce depășeșete peisajul ca gen tradițional, încercând să înțeleagă misterul sau „duhul” ascuns în spatele formelor particulare/accidentale/aleatorii.

Comparând tablourile din cele două cicluri distincte - Night on Earth și Mesteacăn căzut frapează, pe de altă parte, eficacitatea dialogului punctelor de vedere distincte cultivate de pictor: vederea depărtată (Fernsicht) în primul și vederea apropiată (Nahsicht) în cel de-al doilea. Astfel, „Noaptea pe pământ” pare să întrupeze o viziune spectrală, în care formele sunt esențializate, sugerând mai degrabă un univers înfricoșător sau, altfel spus, natura generică amenințată de o catastrofă iminentă. Dimpotrivă, „Mesteacănul căzut” figurează explicit, prin forța fragmentului și a detaliului cultivat conștient, drama naturii devenită victimă a intervenției umane. Copacul căzut este copacul tăiat și ucis de mâna/unealta omului.

Cele două cicluri se întâlnesc însă într-un mesaj ecologist, în care citesc un strigăt de alarmă, exprimat de artist cu mijloacele sale specifice, mai precis prin forța expresivă a culorii. Să nu uităm că Ioan Iacob este un mare colorist, considerând că “fiecare culoare are viaţa ei. O viaţă extraordinară, ce se manifestă printr-o lumină indicibilă”.

- Ruxandra Demetrescu