Sabina Leganaru
n. 1982, Horezu
Sabina Leganaru
Sabina Elena Legănaru este artistă născută în Horezu, ea trăiește și creează de 20 de ani în București.
Sabina a absolvit facultatea de Matematică în cadul Universității din București, Universitatea Națională de Arte unde a absolvit atât cursurile de licență cât și Masterul în cadrul secției de pictură. A studiat și creat timp de 2 ani în Florența și Roma. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala București - Secția Pictură.
Sabina a avut expoziții de desen, pictura, fotografie si instalatie în București, Paris, Roma, Florența, Londra, Montreux, Nisa, Frankfurt și New York. Participarea lucrărilor ei la Salonul de pictură din Paris cât și la Bienala de artă din Florența reprezintă momente importante în cariera ei de artist.
Lucrările sale pot fi regăsite în colecții private din România, Elveția, Marea Britanie, Italia, Franța, Olanda, SUA.
Munca mea este cauza și efectul relației intrinsece dintre rădăcinile mele, mediul meu, și cât de complexă pot fi și mă pot simți.
descarca CVÎncerc persistent să mă descopăr, să ajung la esența mea - iar spectatorul are un canal direct. Cel mai sincer lucru pe care îl am de oferit este acolo. Observ adesea că natura este întotdeauna in esența ei. Este o sursă pură care îmi dă totul. Mă face să simt aceeași sinceritate și invocă dorința de a răspunde la fel.
Admir sinceritatea de a lucra într-un mod impulsiv; accentul pe creația spontană, automată sau subconștientă care provine dintr-o poziție originală. Abordez subiectul din diverse perspective și combin diferite instrumente și tehnici pentru a articula această intenție. Adaug culoare, reduc, zgâriu, rup, freacă și sunt într-o căutare constantă de a dizolva materia și de a descifra fluiditatea mișcării. De aceea mă definesc ca un artist dublu. Folosesc atât abilitățile mele analitice cât și emoțiile pentru a deconstrui diferite concepte, obiecte și realități și să le realiniez într-un mod diferit pentru a crea o nouă perspectivă.
Ca român, tot ce am făcut, am realizat muncind din greu. Aceasta este definiția mea a evoluției. Nu vreau niciodată să rămân la același nivel. Nu vreau ca lucrurile să fie statice, iar acest lucru este evident în munca mea. Munca grea înseamnă și că mă obosesc și pur și simplu nu vreau să dau atât de mult. Interesant, energia scăzută poate ajuta la practica mea. Energia ridicată poate produce rezultate pe care le consider prea sigure și nu sunt neapărat constructive.
Lucrez folosind resursele și starea mentală din acel moment - sărind între stările alpha sau beta (de vis), lăsând lucrurile să fie. Rezultatul nu trebuie să fie ceea ce vreau eu să fie. Mai degrabă, ceea ce vreau să văd în lucrarea mea, este rezultatul picturii când sunt fericită, sau obosită, sau entuziasmată, o acțiune clară a dorinței mele de a comunica, de a le permite oamenilor să știe că exist, să le spun că sunt aici.
