PULSATILLA

"În Pulsatilla, cea mai recentă expoziție de la galeria Scemtovici & Benowitz, Daniela Vîrlan abordează o direcție nouă în practica sa artistică și chiar dacă temele picturilor sunt inedite, recunoaștem elemente specifice creației anterioare a artistei.

Ora albastră:
Punctul proxim al creației sale este acel ochi (interior) care scrutează, privirea (spre sine) filtrată prin sensibilitate drept categorie estetică. Punctul remotum se adaptează prin ferestre larg închise, la luminile roșii, roz, albastre ale crepusculului de peste dealuri, mări, nori, Lactee Căi.

Peisaje (interioare):
Artista ilustrează o lume fabuloasă, compusă din fragmente de basme izvorâte din vise cu putti, aripi și ființe înaripate, flăcări, plante și sugestii de ce vrem noi, elemente abstracte, pulsatille picurătoare situate între lumile de aici și de acolo din sine și din cuprinsul orizonturilor. Intuiția devine concept, tehnică ars poetica, e poezie a conceptelor pictate, controlate prin gesturi spontane care lasă intenționat suprafața picturală într-o fază intermediară. Daniela Vîrlan privește cu ochii larg închiși (spre sine la) ceruri purpurii, apoteotic roșii și albastre, plutește cu pensula prelungire a genelor printre nouri și diafane apariții de flori și îngeri.

Remediu vindecător:
Pare că se (între)deschide o ușă spre o lume, sugestie și indicație a drumului, privire aruncată spre sine, căutare a unei/unor nuanțe de roșu - alegorie în ritm de bătăi de aripi. Roșu garanță, bordeaux, crimson, mistuitor pe de-o parte și purificator, foc pe de alta descrie realități din vise, apoteotice peisaje interioare - exterioare. Construcția eboșei picturii (aproape că) e conceptul lucrărilor, pleacă de la ochiul (intern), onirică viziune și urcă în zbor de înger spre alte ceruri unde ochiul lumii, ochiul lui Dumnezeu e atent la gesturile noastre și ale îngerilor care populează văzduhul în cadre alegorice. Pe de altă parte, peisajul imaginat poate fi un pretext, soi de zălog al aspirațiilor personale reprezentate de cerul senin și albastru de data aceasta. Susținut de roșul burgund incendiar care sugerează ideea de sfârșit dar și început nou prin purificarea prin foc, gestul mâinii care ține pensula sau ochiul prelungit prin aceasta este continuu, fluid, fără ezitări, dintr-o singură mișcare pe alocuri dar completat de detalii sugestive. Culoarea ınsăși este concept, vântul iscat de bătăile aripilor de înger e remediu pentru minte și suflet iar ochiul lui Dumnezeu sau poate al lui Big Brother pulsează continuu peste florile (violet) ale lumii."

Curatoare Raluca Ilaria Demetrescu