MoBU 2024 - Andrea Nagy
29 mai - 2 iunie
MoBU 2024 - Andrea Nagy
01.-
Context
Ad infinitum
"Descrieri ale animalelor reale sau fantastice, bestiarele medievale adunau între filele lor, colecții întregi de imagini simbolice și fabule. Imaginarul omului medieval a fost multă vreme populat cu astfel de creaturi, ce împrumutau trăsături omenești și nu de puține ori căpătau virtuți magice. Plecând de la această sursă de inspirație, Andrea Nagy reface drumul invers, într-un complex demers de introspecție și de auto-descoperire. La granița dintre memorie și imaginație, lumea ideilor pe care artista ne-o evocă, se încheagă din structuri deopotrivă diafane și puternice. Forța sa constă în însăși vulnerabilitatea eului său artistic. Compoziții complexe, în cărbune sau în culori vibrante, în care figurativul și abstractul concurează perpetuu, desenele sale se aglutinează din suprapuneri și estompări, cu reflexe de palimpsest. Starea de veghe, în care artista plonjează în procesul creației, generează amintiri din vis, sau, după caz, toarce fire plăpânde din universul real al copilăriei sale, înțesat cu legende, povești și fantasme. Mesajul se clarifică pe parcurs, peisaje încă neatinse de privirea omului devin personaje, țesând, treptat, bogatul său univers oniric.
O sumă de imagini și stări, lucruri care nu stau locului ci se transformă continuu, evocă memoria multisenzorială, sedimentată în timp, în straturi suprapuse, exfoliate fără grabă de artistă. În lipsa un centru de interes bine fixat, ochiul avid caută fragmente recognoscibile, risipite printre ițele unui desen filigranat, în care calmul și agitația își dispută constant întâietatea.
Registrele orizontale, desfășurate cinematografic, cu conținut narativ intrinsec, subliniază ingeniozitatea imaginativă și valorizează atât siguranța execuției, cât mai ales simțul pronunțat al compoziției. În peisajele fără început și fără sfârșit, semnate de Andrea Nagy, timpul și spațiul sunt abrogate, așa cum non lineare sunt visele noastre și subconștientul. Modalitățile de expresie sunt multiple, niciodată aceleași, într-o neostoită sete de mișcare și schimbare. Personajele sunt proiectate într-un context vast, într-un univers al existenței nelimitate, pline de mister și de imprevizibil, dezvăluite treptat, cu încetinitorul. Căci dincolo de agitația inevitabilă în care suntem captivi, Ad infinitum constituie o pledoarie pentru încetinirea ritmului nostru exterior și conectarea la ritmul interior al unei artiste ce a văzut idei."
- Mădălina Mirea